Numeroase aspecte psihologice, sociale, genetice și biologice se înscriu în lista factorilor de risc in diagnosticul depresiei și anxietății1. Proiectul nostru și-a propus să studieze etiologia complexă a acestor tulburări, folosind date epidemiologie a căror magnitudine statistică este semnificativă la nivelul populației (UK Biobank). Obiectivul a fost să înțelegem interacțiunea dintre aspectele psihosociale precum experiențele adverse din copilărie și schimbările sistemice maladaptative la nivel biologic determinate de experiența stresului timpuriu, asupra prevalenței depresiei sau anxietății la adult.
Rezultatele noastre de anul trecut au arătat o asociere între scorurile obținute la scalele de depresie/anxietate și experiențele adverse din copilărie, împreuna cu indicele sarcinii alostatice calculat de noi pe datele a peste 112 mii de oameni din baza de date UK Biobank. Și totuși, datele noastre, precum și realitatea din jur, ne arată că nu toți oamenii prezintă acest risc. Într-adevăr, în etiologia depresiei și a anxietății există mai mulți factori de risc1,2. Există de exemplu dovezi ample care descriu comorbiditatea dintre problemele metabolice și simptomatologia psihiatrică3. Și în datele noastre observăm că o componentă statistică importantă a indicelui alostatic este factorul metabolic și mai ales, indicele de masă corporală. Așa că, pentru a înțelege de ce întâlnim aceste asocieri doar la unele persoane, ne-am propus să studiem modul în care susceptibilitatea genetică la problemele metabolice influențează interacțiunea dintre experiențele adverse din copilărie și depresie/anxietate. Am folosit scorul de risc poligenic asociat indicelui de masă corporală pentru a studia această componentă genetică. Scorul de risc poligenic este o valoare care arată riscul relativ asociat unei boli sau unei caracteristici în baza mai multor atribute genetice.
Continuăm demersul nostru științific asupra stresului timpuriu încercând să înțelegem efectele experiențelor adverse psihosociale timpurii asupra mai multor sistemele biologice: imunitar, metabolic, cardiovascular și endocrin*.
De ce aceste sisteme? Una dintre primele teorii ale stresului psihosocial vorbește despre stres că fiind un fenomen în care se întâmpla prea multe, în care omul trebuie să își mobilizeze resursele biologice pentru a răspunde contextului psihosocial care îl provoacă în acel moment. Selye spune:
“what is the one mysterious condition that the most different kinds of people have în common with animals and even with individual cells, at times when much – much of anything – happens to them?” 1
Deși există o multitudine de factori de risc care contribuie la etiologia tulburărilor mintale, stresul cronic din perioada de dezvoltare, are o contribuție esențiala 1. Explicația științifică pentru modul în care experiență afectează creierul și dezvoltarea e fascinantă. O să scriu la un moment dat pe larg de asta. Între timp, recomand: The Developing Mind a lui Daniel Siegel 2. Revenind, se estimează astfel că aproximativ 30% dintre tulburările psihice pot fi explicate prin prisma experiențelor psihosociale adverse trăite în copilărie (de exemplu: maltratarea, cum ar fi abuzul fizic; un alt exemplu ar fi dificultățile economice și sociale) 3,4. Acest lucru este cu atât mai relevant pentru România unde prevalența maltratării este estimată la aproximativ 25% în populația generală 5. Mai mult, având în vedere că cele mai multe forme de maltratare rămân neobservate la nivel global, această povară devine cu atât mai evidentă 6. Începând cu anul 2014, o parte din ocupația mea științifica, desfășurata împreuna cu îndrumători, mentori și colegi din Marea Britanie și mai recent, din România, a fost să înțelegem cum anume factorii de stres psihosociali timpurii conduc la vulnerabilizarea sănătății psihice prin studierea (1) factorilor de risc (atât cei care pot fi modificați, ex.: contextul social, cât și cei nemodificabili, ex.: factorii genetici) și (2) mecanismelor biologice care pot favoriza dezvoltarea tulburărilor mintale.
