Deși există o multitudine de factori de risc care contribuie la etiologia tulburărilor mintale, stresul cronic din perioada de dezvoltare, are o contribuție esențiala 1. Explicația științifică pentru modul în care experiență afectează creierul și dezvoltarea e fascinantă. O să scriu la un moment dat pe larg de asta. Între timp, recomand: The Developing Mind a lui Daniel Siegel 2. Revenind, se estimează astfel că aproximativ 30% dintre tulburările psihice pot fi explicate prin prisma experiențelor psihosociale adverse trăite în copilărie (de exemplu: maltratarea, cum ar fi abuzul fizic; un alt exemplu ar fi dificultățile economice și sociale) 3,4. Acest lucru este cu atât mai relevant pentru România unde prevalența maltratării este estimată la aproximativ 25% în populația generală 5. Mai mult, având în vedere că cele mai multe forme de maltratare rămân neobservate la nivel global, această povară devine cu atât mai evidentă 6. Începând cu anul 2014, o parte din ocupația mea științifica, desfășurata împreuna cu îndrumători, mentori și colegi din Marea Britanie și mai recent, din România, a fost să înțelegem cum anume factorii de stres psihosociali timpurii conduc la vulnerabilizarea sănătății psihice prin studierea (1) factorilor de risc (atât cei care pot fi modificați, ex.: contextul social, cât și cei nemodificabili, ex.: factorii genetici) și (2) mecanismelor biologice care pot favoriza dezvoltarea tulburărilor mintale.
De la începutul acestui demers științific am arătat că anumite modificări acute la nivel endocrin ca răspuns la stresul psihosocial afectează modul în care funcționează o structura neuronală importantă de la baza creierului nostru: cerebelul 7. De asemenea, am arătat că abuzul emoțional în timpul copilăriei (care vine cu propriul set de schimbări endocrine) este asociat cu un cerebel mai mic, atunci când îl măsuram în perioada adultă (după 45 ani) 8. In plus, gândirea flexibila a adultului pare sa fie afectata in cazul acelor oameni care au declarat ca au avut mai multe experiențe de maltratare in copilărie, iar efectul este cu atât mai mare cu cat acești adulți prezintă și indicatori ai depresiei 9. Observăm așadar asocieri între modificări la nivelul unor structuri biologice relevante, modificări funcționale, și experiențele negative trăite în copilărie. Aceste studii validează și completează concluziile la care au ajuns și alți cercetători din domeniu.
Însă de la corelație la cauzalitate e cale lungă, iar comunitatea științifica încă mai are mult de lucru. Vezi totuși, că la fel cum întâlnim adesea și în practică medicală, nu în toate cazurile trebuie să înțelegem (încă) cum funcționează ceva, pentru a putea aplica un tratament eficient. Pe măsura ce ajungem să înțelegem cum varii factori de risc biopsihosociali modificabili și mediatori, contribuie la etiologia tulburărilor psihice, cu atât ajungem să asigurăm baza științifica pentru intervenții sociale și tratamente medicale și psihologice eficiente 10–12.
Vezi aici și aici alte informații despre această linie de cercetare.
Read more: Despre stresul timpuriu1. Lupien, S. J., McEwen, B. S., Gunnar, M. R. & Heim, C. Effects of stress throughout the lifespan on the brain, behaviour and cognition. Nat Rev Neurosci 10, 434–445 (2009).
2. Siegel, D. The developing mind. How relationships and the brain interact to shape who we are. The Guilford Press (2015).
3. Kessler, R. C. et al. Childhood adversities and adult psychopathology in the WHO World Mental Health Surveys. Br J Psychiatry 197, 378–385 (2010).
4. Green, J. G. et al. Childhood adversities and adult psychiatric disorders in the national comorbidity survey replication I: associations with first onset of DSM-IV disorders. Arch Gen Psychiatry 67, 113–123 (2010).
5. Baban, A., Cosma, A., Balazsi, R., Sethi, D. & Olsavszky, V. WHO: Survey of adverse childhood experiences among Romanian university students. (2012).
6. Gilbert, R. et al. Burden and consequences of child maltreatment in high-income countries. Lancet 373, 68–81 (2009).
7. Gheorghe, D. A., Panouillères, M. T. N. & Walsh, N. D. Psychosocial stress affects the acquisition of cerebellar-dependent sensorimotor adaptation. Psychoneuroendocrinology 92, 41–49 (2018).
8. Gheorghe, D. A., Li, C., Gallacher, J. & Bauermeister, S. Associations of perceived adverse lifetime experiences with brain structure in UK Biobank participants. J. Child Psychol. Psychiatry 62, 822–830 (2021).
9. Künzi, M., Gheorghe, D. A., Kliegel, M., Ballhausen, N. & Gallacher, J. Cumulative life course adversity , mental health , and cognition in the UK biobank. Sci. Rep. 12, 1–10 (2022)
10. Bell, R. Psychosocial pathways and health outcomes: Informing action on health inequalities. Public Health England (PHE)/UCL Institute of Health Equity (2017).
11. McLaughlin, K. A. & Lambert, H. K. Child trauma exposure and psychopathology: mechanisms of risk and resilience. Curr. Opin. Psychol. 14, 29–34 (2017).
12. Perera, T. et al. Brain stimulation the clinical TMS society consensus review and treatment recommendations for TMS therapy for major depressive disorder. Brain Stimul. 9, 336–346 (2016).